Din 2 august 2026, textele scrise de Claude poartă un semn ascuns cerut de legea europeană, numit în discuțiile din online watermark Claude. Pe 11 august a apărut pe GitHub un program care promite să îl șteargă și a strâns peste 10.000 de aprecieri în cinci zile. Am scanat 848.116 caractere de text generat ca să văd ce șterge de fapt. Rezultatul pe scurt: partea lăudată de toată lumea caută niște semne invizibile pe care marcajul lui Claude nu le folosește. Documentația programului spune asta pe față. Entuziasmul din jurul lui, mai puțin.
Construiesc chatboți, agenți vocali și fluxuri de conținut pentru firme din România, așa că întrebarea „se vede că am folosit AI?” mi-a venit de trei ori în aceeași săptămână, de la trei oameni diferiți. Articolul ăsta e scris pentru oricine dă o comandă într-un asistent AI și primește text înapoi. Fără cunoștințe tehnice: unde apare ceva complicat, pun alături o comparație din viața de zi cu zi.
Ce este watermark Claude și ce s-a întâmplat pe 2 august 2026
Pe 2 august 2026 a intrat în aplicare partea din legea europeană a inteligenței artificiale care cere transparență. Una dintre reguli spune că firma care pune pe piață un model de AI trebuie să își marcheze rezultatele, ca să poată fi recunoscute drept generate de calculator. Obligația e a firmei care face modelul, nu a ta. Am scris separat despre ce schimbi concret pe site din 2 august 2026.
Anthropic, firma care face Claude, a anunțat pe 11 august cum răspunde la regula asta. Modelele lansate începând cu 2 august marchează textul din construcție, iar cele mai vechi sunt aduse din urmă. Marcarea se aplică peste tot unde folosești Claude: aplicația, interfața pentru programatori, Claude Code, Claude Cowork și Claude Tag, inclusiv variantele oferite prin Amazon, Google și Microsoft. Se aplică în toată lumea, nu doar în Europa. La imagini se atașează separat o etichetă semnată, despre care vorbim mai jos.
Acum partea care contează, explicată simplu. Marcajul din text nu e un semn pe care l-ai putea găsi undeva. Stă în alegerea cuvintelor.
Imaginează-ți o monedă ușor strâmbată, care cade cap în 55 la sută din cazuri în loc de 50. O aruncare nu îți spune nimic. Nici zece. După cinci sute de aruncări, diferența se vede clar și nu mai poate fi pusă pe seama norocului. Marcajul lui Claude funcționează la fel: la fiecare cuvânt, modelul are mai multe variante la fel de bune, iar o cheie secretă înclină puțin alegerea într-o direcție. Un cuvânt nu trădează nimic. Câteva sute de cuvinte formează un tipar pe care îl poate citi doar cine are cheia.
De aceea marcajul călătorește cu textul când îl copiezi și îl lipești în alt loc, și de aceea supraviețuiește unor modificări ușoare. Nu e lipit pe fișier. E în cuvinte.
Al doilea lucru important: instrumentul de verificare nu există încă public. Anthropic spune că va publica detaliile tehnice mai târziu. Deci, la data acestui articol, nimeni din afara firmei nu poate verifica un text. Nici tu, nici clientul tău, nici concurentul tău.
Prima corectură: marcajul nu e făcut din caractere invizibile
Povestea care a circulat cel mai mult sună așa: modelul strecoară în text niște semne pe care ochiul nu le vede, un fel de urme fine între cuvinte, iar dacă le ștergi ai scăpat. Semnele astea chiar există. Sunt caractere reale din alfabetul calculatoarelor, care ocupă loc în fișier fără să apară pe ecran, cam ca un rând scris cu cerneală albă pe hârtie albă.
Am verificat pe date reale, nu pe presupuneri. Am luat 12 sesiuni de lucru recente cu Claude de pe calculatorul meu, adică 1.363 de răspunsuri generate, în total 848.116 caractere, și le-am trecut printr-un program care se uită la fiecare caracter în parte și le caută pe toate cele invizibile cunoscute.
Rezultatul: zero. Nici unul. Un singur semn dintr-o familie înrudită în aproape 850.000 de caractere, adică ceva venit dintr-un text lipit din altă parte, nu un tipar.
Concluzia e incomodă pentru programul devenit viral. Singura lui parte care se poate verifica sută la sută, cea care îți spune exact câte semne a șters, lucrează pe o țintă care nu e acolo. Documentația Anthropic confirmă indirect același lucru: marcajul stă în text, nu în semne ascunse printre cuvinte.
Ce face de fapt programul cu 10.000 de aprecieri
Proiectul a apărut pe 11 august 2026, e gratuit și deschis, se instalează pe calculatorul tău și se poate folosi în mai multe feluri. La 16 august avea 10.118 aprecieri, 1.041 de copii și 9 probleme deschise. Lucrează pe trei părți și, față de watermark Claude, verdictul e diferit la fiecare.
Curățarea semnelor invizibile. Funcționează exact și îți raportează câte a scos. Pe text scris de Claude scoate zero, din motivul măsurat mai sus. Rămâne o curățenie utilă când lipești text adunat din surse amestecate.
Curățarea etichetelor din fișiere. Aici chiar șterge ceva real. Ca să înțelegi ce, gândește-te la o fotografie tipărită: pe spatele ei poate fi scris cine a făcut-o, când și cu ce aparat. Imaginea arată la fel și dacă ștergi ce scrie pe spate. Fișierele au și ele un asemenea spate, iar Claude scrie acolo o etichetă semnată pentru imaginile pe care le produce. Programul o șterge, și o șterge corect. Doar că același lucru îl face o captură de ecran, o resalvare sau redimensionarea automată pe care o face aproape orice platformă la încărcare, cum se pierde ce scria pe spatele unei fotografii când faci o fotocopie după ea. Anthropic listează chiar ea capturile de ecran, resalvarea și schimbarea formatului printre lucrurile după care eticheta din fișier nu mai poate fi citită.
Rescrierea textului. Singura parte care atinge marcajul adevărat. Programul cere altui model de AI să îți rescrie textul în alte cuvinte. Documentația proiectului o numește „cea mai bună încercare posibilă” și spune limpede că nu poate garanta nimic, câtă vreme firmele nu au publicat instrumentele de verificare și cheile.
Merită spus apăsat, fiindcă e neobișnuit: documentația proiectului e cinstită. Autorul își enumeră singur limitele, inclusiv că rescrierea strică tonul textului și că nimeni nu poate certifica rezultatul. Problema stă în distanța dintre ce scrie în proiect și ce se povestește despre el atunci când se dă mai departe.
De ce rescrierea manuală nu face ce crezi
Întrebarea vine imediat, iar mie mi-a venit exact așa, într-un grup de WhatsApp: dacă rescriu eu textul cu mâna mea, dispare marcajul? Răspunsul are două părți pe care nimeni nu le ghicește din prima.
Cu cât textul e mai lung, cu atât marcajul e mai greu de scos. Revino la moneda strâmbată. Zece aruncări nu dovedesc nimic, cinci sute dovedesc. La fel și aici: un text scurt nu are destule cuvinte ca să formeze un tipar, deci e curat oricum, fără să faci nimic. Un articol lung are tipar din belșug. Același efort de rescriere curăță o postare de 150 de cuvinte și nu curăță un material de 2.000.
Contează câte alegeri strici, nu câte cuvinte schimbi. Verificarea se uită la fiecare cuvânt împreună cu cele dinaintea lui. Când rescrii o propoziție întreagă, strici toate alegerile din ea. Când schimbi un sinonim ici și colo, strici câteva. Mutarea paragrafelor, alte semne de punctuație și tăierea unui pasaj nu mișcă mai nimic, chiar dacă ție ți se pare că ai muncit mult.
Pentru watermark Claude nu există un procent oficial, fiindcă Anthropic nu a publicat nici metoda, nici pragul de la care consideră un text marcat. Orice cifră exactă care circulă acum e presupunere. Există în schimb măsurători publicate pe marcaje construite la fel. Într-o lucrare de referință din 2023, cercetătorii au pus oameni să parafrazeze puternic texte marcate, adică să le rescrie în alte cuvinte. Marcajul a rămas de găsit, în medie, dacă aveai la dispoziție în jur de 600 de cuvinte din text, cu o șansă de eroare de un caz la o sută de mii. Concluzia lor contează mai mult decât cifra: rescrierea mărește cantitatea de text de care ai nevoie ca să prinzi marcajul, fără să îl șteargă. Sistemul asemănător de la Google, publicat în revista Nature în 2024, se poartă la fel: rezistă la tăieturi și la schimbări mici, cedează la rescriere agresivă și la traducerea dus-întors în altă limbă.
Mai e o capcană, tot din cercetare. Când rescrii, păstrezi fără să vrei bucăți din original. De obicei tocmai frazele care ți-au plăcut, cele care sunau bine. Alea sunt și cele care poartă cel mai clar semnul.
Capcana pe care nu o vede aproape nimeni
Toată lumea presupune că marcajul apare doar pe textele pe care ți le scrie AI-ul de la zero. Adevărul e mai larg și schimbă complet calculul.
Anthropic spune negru pe alb că un marcaj găsit arată că textul ar putea să fi trecut prin Claude, fără să fie o dovadă fermă, și că nu spune cine e autorul. Modelul poate să fi făcut doar corectură, traducere, rezumat sau conversie de fișier. Tradus în viața reală: dacă scrii tu un text de la cap la coadă și apoi îi ceri lui Claude să îți repare virgulele și să îl mai lustruiască, ce primești înapoi e text produs de model. Textul tău iese marcat.
Și invers: lipsa unui marcaj nu dovedește nimic. Un text poate fi scris integral de un model care nu marchează deloc.
Deci marcajul spune că o unealtă a trecut peste text. Nu spune cine a gândit textul. Cine ar vrea să te acuze că „ai scris cu AI” nu poate obține asta dintr-o verificare. Iar cine se apucă acum de curățat se pregătește pentru o acuzație pe care tehnologia nu o poate formula.
Ce NU trebuie să faci
- Nu cumpăra programe care îți garantează ștergerea. Nu există instrument public de verificare, deci nu există nici dovadă că a funcționat. Ce se vinde acolo e liniștea, nu rezultatul.
- Nu curăța materialele de client fără să îi spui. Când livrezi conținut, clientul e cel care îl publică și are propriile obligații. Are nevoie să știe ce conține AI, altfel îl pui în neregulă fără ca el să afle.
- Nu pune eticheta de AI pe ce nu e produs de AI. Designul, codul, animațiile și graficele făcute prin program sunt muncă de execuție. Să le etichetezi ca AI e o afirmație falsă despre propria muncă și slăbește semnalul acolo unde chiar contează.
- Nu eticheta retroactiv. Pentru text publicat înainte de 2 august 2026 nu există obligație, iar Comisia Europeană a confirmat asta explicit.
- Nu rezolva problema altcuiva. Marcarea tehnică e sarcina firmei care face modelul. Obligația ta apare separat, la publicare, și are o portiță pe care puțină lume o folosește.
Ce funcționează, concret
1. Hotărăște de la început unde ajunge textul. Aceeași bucată de text are trei destinații și fiecare cere altceva. Dacă rămâne la tine, adică notițe, analize, ciorne, marcajul nu contează deloc și nu faci nimic. Dacă îl publici sub numele tău, treci la punctul 2. Dacă îl livrezi unui client, adaugi în livrare o linie care spune ce a atins AI-ul. Decizia asta durează zece secunde înainte să scrii și îți economisește ore după.
2. Folosește excepția editorială. Ea e soluția, nu ștergerea. Legea cere ca textele care informează publicul pe teme serioase, cum sunt sănătatea, banii sau legislația, să fie declarate ca generate de AI. Cu o excepție scrisă chiar în lege: dacă materialul a trecut printr-o verificare umană reală și există o persoană care își asumă răspunderea pentru publicare, obligația de etichetare cade.
Modelul e cel de la ziar. Reporterul poate folosi orice unealtă vrea, dar există un om cu nume care citește înainte de tipar și răspunde pentru ce a apărut. Verificare reală înseamnă că cineva competent chiar a citit și a cântărit conținutul, nu că a dat un ochi peste el. Articolul pe care îl citești se termină cu exact această notă. Textul legii e la articolul 50, iar situațiile practice, cu texte gata de copiat, sunt în ghidul PDF gratuit, fără e-mail și fără înregistrare.
3. Mută AI-ul pe munca ce nu se publică. Aici e câștigul adevărat, iar marcajul devine o discuție fără obiect. Documentarea, verificarea surselor, planul articolului, contraargumentele, obiecțiile pe care ți le va ridica cititorul, critica propriei ciorne, verificarea cifrelor: în toate astea rezultatul modelului nu ajunge publicat ca atare. Propozițiile care se publică rămân ale tale. Ca timp de lucru, drumul ăsta e mai scurt decât generezi și apoi cureți, fiindcă rescrierea unui text primit de la AI durează mai mult decât scrierea lui pornind de la un plan bun.
4. Nu-ți da textul propriu la lustruit. E consecința directă a capcanei de mai sus. Dacă ții ca textul publicat să fie al tău, corectura finală o faci altfel: un om, un corector clasic de limbă, sau un model care rulează pe calculatorul tău. Folosește AI-ul ca cititor critic care îți spune unde nu se înțelege, apoi repari tu.
5. Ține o evidență a felului în care ai lucrat. Un rând pentru fiecare material publicat: data, cine a scris, ce a atins AI-ul, cine a verificat. Două minute de fiecare dată. Gândește-te la carnetul de service al mașinii: nu îl deschide nimeni ani de zile, iar în ziua în care ai nevoie de el valorează cât mașina. Când apare instrumentul de verificare, răspunzi în treizeci de secunde în loc să redeschizi ciorne vechi. În plus, evidența asta e chiar dovada verificării umane, adică exact condiția excepției de la punctul 2.
6. La imagini, uită-te ce pleacă. Eticheta semnată din imagini se pierde oricum la orice resalvare, captură sau redimensionare automată. Dacă vrei să o păstrezi, verifică fișierul final înainte să îl trimiți. Dacă nu vrei etichete în ce publici, află că fluxul obișnuit ți le-a scos deja, fără să ceri.
A scrie cu AI e o deprindere, nu o unealtă
Toată agitația din ultimele zile e formulată ca întrebare despre unelte: ce program șterge marcajul. Formularea asta e chiar motivul pentru care un proiect de cinci zile a strâns 10.000 de aprecieri fără ca cineva să măsoare dacă ținta lui există.
Oamenii pe care watermark Claude nu îi atinge sunt cei al căror mod de lucru nu produce niciodată ceva de curățat. Nu fiindcă sunt mai morali, ci fiindcă folosesc modelul acolo unde e cel mai bun, adică la gândit împotriva ta, la găsit ce ai omis și la verificat, și își păstrează scrisul acolo unde piața plătește, adică la judecată și la experiența pe care numai ei o au.
Diferența dintre cineva care scoate conținut bun cu AI și cineva care scoate umplutură nu stă în model. Amândoi au același model, la același preț. Stă în cât de bine știe fiecare să îl folosească. Asta se învață, ca orice deprindere, și nu se cumpără sub formă de abonament.
Ce ar schimba concluziile de mai sus
Un singur lucru: ziua în care Anthropic publică instrumentul de verificare promis. Atunci întrebarea „cât trebuie să schimb” încetează să fie estimare și devine măsurătoare, iar tot ce scriu aici se poate testa direct. Am de gând să refac atunci măsurătoarea și să actualizez articolul.
Până atunci, riscul real e altul decât cel discutat prin grupuri: ce publici azi și consideri curat după ureche poate fi verificat peste trei luni, când apare instrumentul. O evidență ținută pe măsură ce lucrezi durează două minute. O reconstituire după fapt durează zile.
Întrebări frecvente despre marcajul din textele AI
Dacă rescriu manual textul, dispare watermark-ul Claude?
Depinde de cât rescrii și de cât de lung e textul. Sinonimele, mutarea paragrafelor și schimbarea punctuației nu mișcă semnalul. Rescrierea propoziție cu propoziție îl slăbește mult, dar pe texte lungi cercetarea publicată arată că marcajele construite la fel rămân de găsit chiar și după o rescriere puternică făcută de oameni. Iar dacă rescrii exact ce ți-a dat modelul, păstrându-i ideile și ordinea, efectul e apropiat de al copierii.
Cât dintr-un text trebuie schimbat ca marcajul să nu se mai vadă?
Nu există un procent oficial, fiindcă firma nu a publicat nici metoda, nici pragul. Orice cifră exactă care circulă acum e inventată. Din mecanismele publicate se știe atât: sub aproximativ 200 de cuvinte semnalul e prea slab oricum, iar peste 600 de cuvinte nici rescrierea completă nu garantează ștergerea.
E ilegal să șterg marcajul din propriul meu text?
Obligația de a marca revine firmei care face modelul, iar legea nu conține o interdicție explicită pentru omul care curăță un text propriu. Ce rămâne în sarcina ta e declararea la publicare, în situațiile din articolul 50, cu excepția editorială cu tot. Separat de lege rămân de citit condițiile de utilizare ale platformei și, dacă livrezi unui client, obligația de a-l informa corect.
O verificare dovedește că articolul a fost scris de AI?
Nu. Anthropic spune explicit că un marcaj găsit arată doar că textul ar putea să fi trecut prin Claude și că modelul poate să fi făcut doar corectură, traducere sau rezumat. La fel, lipsa marcajului nu dovedește că textul a fost scris de om.
Imaginile generate cu AI păstrează marcajul după ce le urc pe site?
De cele mai multe ori nu. Eticheta semnată din imagini se pierde la resalvare, la captură de ecran, la schimbarea formatului și la redimensionarea automată făcută de majoritatea platformelor. E ca fotocopia după o fotografie: ce scria pe spate nu mai există. Dacă ai nevoie să rămână, verifică explicit fișierul final.
Vor face toți furnizorii la fel?
Obligația europeană e aceeași pentru oricine pune un model pe piața europeană, deci direcția e clară. Google marchează deja textul produs de Gemini cu sistemul propriu. Fiecare firmă anunță în ritmul ei, dar un mod de lucru care nu depinde de marcaj rezistă indiferent de calendarul lor.
Dacă vrei fluxuri de conținut și asistenți AI construiți cu transparența cerută de lege inclusă de la început, studiile de caz sunt publice. Scrie-mi pe WhatsApp la +40 775 341 146 ce publici deja și îți răspund cu pașii care te privesc. Am scris separat și despre obiecțiile reale la automatizarea conținutului cu AI.
Surse: documentația oficială Anthropic despre marcarea conținutului generat; anunțul relatat de TechCrunch pe 11 august 2026; documentația proiectului watermarks-remover și datele publice ale depozitului la 16 august 2026; Kirchenbauer et al., On the Reliability of Watermarks for Large Language Models (2023); SynthID-Text, Nature, vol. 634, 2024; Regulamentul (UE) 2024/1689, articolul 50. Măsurătoarea proprie: 12 sesiuni de lucru, 1.363 de răspunsuri generate, 848.116 caractere, scanate pe 16 august 2026.
La acest articol, AI-ul a fost unealtă de lucru. Conținutul e verificat înainte de publicare de Adrian Ulmeanu, care poartă răspunderea editorială.
