Prompturi AI virale: le testez în fiecare săptămână. Asta rămâne din ele

Articolul ăsta e pentru tine dacă ai salvat vreodată unul dintre acele prompturi AI de pe TikTok sau LinkedIn, de tipul „lipește asta în ChatGPT sau Claude și scapi de muncă”, cu gândul că îl încerci mai târziu.

Eu le încerc. Nu din curiozitate, ci pentru că din ele aflu primul ce se mișcă în AI. Din august până azi am trecut prin 146 de astfel de materiale: postări, clipuri, ghiduri, unelte. Cam paisprezece pe săptămână. Pe cele bune le preiau. Pe celelalte le notez, ca să nu le mai iau de la capăt.

Astăzi a venit una care merită povestită. O singură poză, cu un text lung de copiat. Titlul promitea un sistem care analizează bursa și tranzacționează singur, zi și noapte, construit în 10 minute. „Sari peste 10 ani de muncă la birou”, scria dedesubt. Peste 27.500 de vizualizări, 231 de distribuiri. Comentarii: 9.

Cifra aia îmi spune tot. Oamenii n-au discutat-o. Au salvat-o.

Ce promitea promptul pentru trading cu AI?

Textul pune trei nume la modă în trei căsuțe colorate: OpenAI Dots, Claude Opus 5.5 și Jev. Lui Jev îi dă rolul de a trimite ordinele la bursă.

Doar că pe Jev îl testez de două săptămâni. E un model care răspunde la întrebări cu răspuns fix (da sau nu, varianta A sau B) și spune cât de sigur e. Nu trimite ordine nicăieri.

Mai jos, aceeași postare cere „tranzacționează doar când încrederea e peste 1,5”. Încrederea lui Jev se măsoară de la 0 la 1, ca un procent de la 0 la 100. Peste 1,5 nu există. E ca și cum ai cere unui termometru să arate 150 de grade într-o cameră.

Nu cred că autorul a vrut să mintă. Cred că n-a rulat niciodată ce a postat. Și asta e problema, nu doar la el.

Cum verific un prompt AI viral?

Dacă dai o postare unui asistent AI și îl întrebi „e bună?”, primești de cele mai multe ori un răspuns politicos și plauzibil. Plauzibil nu înseamnă verificat. De aceea metoda mea nu se sprijină pe cât de convingător sună un răspuns, nici al meu, nici al unui AI. Se sprijină pe lucruri care se pot număra.

Concret, fiecare material trece prin aceiași șase pași:

• L-am mai primit? Țin o listă cu tot ce primesc spre studiu, cu data și concluzia. Înainte să încep, caut în ea. Aceeași lecție de curs mi-a venit de trei ori în două luni. A treia oară am verificat doar ce se schimbase.
• Îl rulez pe datele mele. Nu pe exemplul din poză, unde merge întotdeauna. Pe textele, fișierele și cererile mele reale, unde poate să nu meargă.
• Merg la sursa originală, întreagă. Dacă un clip rezumă un interviu, ascult interviul cap-coadă, transcris cuvânt cu cuvânt, nu repovestirea.
• Număr. Adun cifrele din postare. Iar când citez pe cineva, citatul îl compară un program cu sursa, cuvânt cu cuvânt. Recitirea nu e verificare: cine a greșit o dată tinde să citească la fel și a doua oară.
• Pun pe altcineva să mă contrazică. La concluziile care contează, un al doilea AI, de la altă firmă, care n-a scris analiza, primește o singură treabă: să găsească unde greșesc. Ca la contabilitate, unde cine întocmește actele nu e și cel care le verifică.
• Probă în umbră. Ce trece de toate astea nu primește direct o treabă. Rulează câteva săptămâni lângă munca mea, notează ce ar fi făcut și abia apoi decid dacă îl las să decidă.

Pașii nu sunt grei. Sunt doar plictisitori. Și tocmai partea plictisitoare lipsește din postările virale.

Cu metoda asta, iată ce a rămas din șase dintre cele mai distribuite promisiuni pe care le-am primit în ultimele săptămâni.

Ce a rămas din șase promisiuni virale?

1. „O unealtă care șterge amprenta AI din textele tale”

O unealtă gratuită de pe GitHub, cu 10.000 de aprecieri, promitea să curețe textele scrise cu Claude de semnele ascunse după care pot fi recunoscute. Am luat 848.116 caractere scrise de Claude, din munca mea reală, și le-am verificat pe toate. Semne ascunse de felul celor pe care le curăța unealta: zero.

Unealta ștergea ceva ce nu exista. Amprenta reală, după cum explică chiar Anthropic, firma care face Claude, stă în alegerea cuvintelor, nu în semne ascunse.

E ca o monedă ușor strâmbă, care cade cap în 55 la sută din aruncări în loc de 50: o aruncare nu spune nimic, cinci sute arată tiparul. Am scris tot testul în articolul despre watermark Claude.

2. „Jev e de 444 de ori mai rapid decât Claude”

245.800 de vizualizări. Cifra vine din graficul de lansare al firmei care face Jev. Acolo scrie de 444 de ori mai ieftin, nu mai rapid. Clipul a schimbat un cuvânt pe drum.

Și chiar și ieftinătatea e calculată față de cel mai mare și mai scump model de pe piață. E ca și cum ai spune că o trotinetă e mai ieftină decât un camion. Adevărat, și inutil.

Pus lângă un model de mărimea lui, în evaluarea publicată chiar de firma care îl face, Jev iese de cam 8 ori mai ieftin, cu aproape aceeași acuratețe. Tot bine. Dar nu 444.

3. „Prompturi pentru arhitecți” (planuri, secțiuni, liste de materiale)

66.300 de vizualizări, peste 1.000 de distribuiri. Planurile generate arată profesionist. Doar că se contrazic între ele, iar tabelul cu suprafețe adună 2.620 și scrie la total 2.820. Un arhitect care predă așa ceva unui client își pierde clientul. Poza arată ca un plan. Nu e un plan.

4. „Un dashboard dintr-un singur prompt”

Un clip de 11 secunde cu un panou de vânzări cu 12 grafice. Niciun prompt pe ecran, nicio clipă în care să vezi AI-ul lucrând. Am căutat panoul: e un șablon public din galeria unei firme care vinde exact platforma aia. Era o reclamă, prezentată ca demonstrație.

5. „Fiecare cuvânt din prompt, o decizie”

457.500 de vizualizări. O animație frumoasă, care arată cum un sistem decide singur 168 din 175 de pași. În aceeași descriere, 11 pași ajung la om. 168 plus 11 nu dau 175. Cifrele sunt decor.

Ideea de bază, în schimb, e bună, și o folosesc: deciziile sigure le ia sistemul, cele nesigure ajung la un om.

6. „Șterge-ți toate regulile pentru AI la fiecare șase luni”

A circulat ca sfatul unui inginer de la Anthropic. Am ascultat interviul original, de 36 de minute. A spus asta, da. Dar cu un minut înainte explicase cum lucrează echipa lui: șterge tot și pune înapoi linie cu linie, măsurând ce schimbă fiecare.

Varianta virală a păstrat „șterge” și a pierdut „măsoară”. Adică partea ușoară, fără cea care contează.

Ce preiau, totuși?

Ar fi ușor să citești până aici și să crezi că le arunc pe toate. Nu le arunc. Le trec prin sită.

Pe Jev l-am cunoscut tot dintr-un clip viral. După testele pe română, l-am pus în probă pe 28 septembrie. Rulează lângă sistemul meu, notează ce ar fi decis și nu decide nimic.

După două săptămâni încă nu-l las să aleagă singur nici măcar ce unealtă pornesc pentru o cerere. Postarea de azi l-ar fi lăsat să tranzacționeze banii tăi după 10 minute.

Alt exemplu: o listă descărcată de pe internet cu 26 de reguli ca un text scris cu AI să sune natural în română. Am verificat fiecare regulă pe textele mele reale. Una singură prindea o greșeală care chiar apăruse la mine. Am păstrat-o pe aceea. Pe celelalte 25 nu.

Asta e toată diferența. Nu „merge sau nu merge”, ci „ce anume merge, la mine, pe datele mele”.

Ce au în comun postările goale?

Îți arată rezultatul și îți ascund drumul. Iar drumul e exact partea pentru care ai plăti, dacă ar exista.

Generarea e partea ieftină. Un model scrie în zece secunde un text care arată ca un sistem de tranzacționare. Partea scumpă e tot ce vine după: legătura cu banca sau bursa, testele, ce se întâmplă la 3 noaptea când ceva cade, cine răspunde când pierzi bani.

Cum recunoști o postare care merge doar pe val?

Patru întrebări, înainte să salvezi:

• Vezi undeva rezultatul rulat, nu doar textul de copiat? O captură cu ce a ieșit, o cifră de după, un „am folosit asta o lună și uite ce s-a întâmplat”.
• Cifrele se leagă între ele? Adună două numere din postare. Surprinzător de des, nu dau.
• Fiecare nume la modă are o treabă clară, pe care o poți verifica? Sau e acolo pentru că sună bine anul ăsta?
• Ce se întâmplă când merge prost? Dacă postarea nu pomenește deloc partea asta, autorul n-a ajuns până acolo.

O postare care trece de toate patru e rară. Când o găsești, merită salvată. Restul sunt reclame la contul autorului, nu la soluție.

Iar dacă ai în minte ceva ce vrei să meargă singur în afacerea ta, fie bursă, facturi sau răspunsuri la clienți, începe cu întrebarea pe care postările virale o sar: ce face atunci când greșește? De acolo începe un sistem adevărat.

Exemple de procese care chiar merg găsești în ghidul despre automatizări AI pentru business. Dacă nu știi cum să răspunzi la întrebare, scrie-mi pe WhatsApp și îți răspund eu.

Testez în continuare ce apare nou în AI și scriu doar ce trece de verificare, cu cifrele lângă. Dacă vrei să primești pe email ce a rămas în sită, abonează-te la newsletter: