Lucrez zilnic cu un asistent AI. Ca să nu-i explic de la zero, în fiecare zi, cum vreau să lucreze, are un fișier cu prompturi AI și reguli de lucru, pe care îl citește la fiecare pornire. Sunt scrise de mine, în română, ca pentru un coleg nou.
În fișierul ăla e o linie care arată așa:
NICIODATĂ captură full-screen pentru verificare vizuală: pe ecranul operatorului pot fi date personale în alte ferestre (incident 31 iulie 2026: o captură completă de ecran, făcută ca să verifice un document Word, a expus o fotografie personală dintr-un tab de browser din fundal).
Nu e frumoasă. Are majuscule, are o interdicție și are un incident în paranteză. Am scris-o în seara de 31 iulie și n-am mai atins-o de atunci.
Doar că am văzut un sfat care a circulat săptămâna asta, care îmi spune să o șterg. Că liniile ca ea sunt scrise pentru o generație de programe de AI care nu mai există și că acum îmi strică rezultatele.
Am mai făcut exercițiul asta, cu unealta virală de scos watermarkul Claude. De-atunci verific sfaturile care circulă repede înainte să le aplic pe fișiere care lucrează.
Sfatul e real. Vine din documentația Anthropic, firma care face Claude, asistentul cu care lucrez. L-am și testat, pe fișierele mele, adunate într-un an de lucru. Pe trei puncte din patru, are dreptate.
La al patrulea, sfatul mi-ar fi șters exact linia pe care ți-am arătat-o mai sus. Adică singura care mă apără de o zi ca 31 iulie.
Ce spune sfatul despre prompturi AI
Patru lucruri, toate despre instrucțiuni scrise înainte de vara asta.
1. Primul: scoate listele de pași. Dacă îi dai treaba întreagă și îi spui ce rezultat vrei, se descurcă mai bine decât dacă îi dictezi fiecare mișcare. Am scris separat despre asta, în dai un obiectiv măsurabil, nu instrucțiuni.
Arată așa, înainte:
Pasul 1: deschide tabelul clientului.
Pasul 2: calculează lead-urile din luna asta.
Pasul 3: calculează costul pe lead.
Pasul 4: compară cu luna trecută.
Pasul 5: scrie un sumar.
Pasul 6: fă ciorna de email.
Și așa, după:
Din tabelul de luna asta, spune-mi cum s-au mișcat lead-urile și costul pe lead față de luna trecută, apoi scrie-mi ciorna de email pentru client.
Deschide singur tabelul. Face singur împărțirea. Și, fiindcă nu l-am legat de șase pași, are loc să observe și ce nu i-am cerut. De pildă că o campanie a stat trei zile pe pauză, și de-aia arată prost luna.
2. Al doilea: scoate „gândește pas cu pas”. Era cel mai răspândit truc de anul trecut, fiindcă programele de atunci răspundeau pe nerăsuflate și greșeau. Cele de acum se gândesc înainte să răspundă, fără să le ceri.
Cât de mult se gândesc, reglezi tu, dintr-o setare pe care o are asistentul. Dacă îi ceri gândire și din text, o face de două ori. O plătești de două ori și primești același răspuns.
3. Al treilea: scoate „verifică de două ori înainte să termini”. Își verifică deja munca. A doua verificare ți se vede pe factură, nu în rezultat.
4. Al patrulea: scoate majusculele. IMPORTANT, CRITICAL, NEVER. Acum câțiva ani, programele astea erau greu de convins, și scrisul cu majuscule era singurul mod de a te face ascultat. Cele de azi ascultă atât de bine încât majusculele nu mai adaugă greutate, adaugă agitație.
Când tot ce scrii în fișier e critic, nimic nu mai e critic. Și te trezești cu un asistent speriat, care refuză lucruri normale de teamă să nu încalce vreuna dintre cele patruzeci de reguli strigate.
Ce a ieșit când l-am testat
Ce am pus la test: toate prompturile AI și fișierele de reguli care se încarcă la fiecare pornire. Plus vreo sută douăzeci de fișiere în care am scris, pe rând, cum se face o treabă anume. Destul de mult text ca rezultatul să însemne ceva. Și scris de mine, de la prima până la ultima linie, deci n-am avut pe cine să menajez.
Primul lucru: formulările de genul „gândește pas cu pas” și „verifică de două ori” nu mai erau nicăieri în fișiere. Le scosesem deja, în primăvară. Aici sfatul a picat pe teren curat.
Al doilea: listele de pași mai stăteau în optsprezece fișiere. O parte chiar meritau scoase. Erau felul meu de a lucra de acum un an, transformat în procedură și pus în fața unui asistent care, între timp, se descurcă mai bine singur.
Al treilea, cel cu majusculele, e locul în care sfatul se rupe. Și e punctul care face diferența între a-ți curăța prompturile AI și a le ciunti.
Ce s-a întâmplat pe 31 iulie
Îi ceream asistentului să-mi spună cum arată un document Word. Pentru asta i-am cerut o captură de ecran, și el a făcut exact ce i-am cerut: tot ecranul.
Fotografia era într-un tab deschis de dimineață și uitat acolo. Nu s-a întâmplat nimic grav, fiindcă singurul care s-a uitat la captură am fost eu.
Dar pe laptopul ăla am și fișiere de clienți deschise. Putea la fel de bine să prindă o factură sau o conversație care nu are ce căuta în afară. Asta m-a alarmat, nu fotografia.
Așa a apărut linia de la începutul articolului. Cu data și cu ce s-a întâmplat lipite de ea, ca să se știe de ce există.
Acum uită-te la ea încă o dată, și pune-o lângă sfat. Are majuscule. Începe cu „NICIODATĂ”. Interzice ceva. Dacă îți cureți fișierul uitându-te la cum arată liniile, asta pică prima.
Și nu e singura. Mai am două la fel. Una scrisă după ce asistentul a șters un fișier care nu era al lui. Alta scrisă după ce am livrat un document cu un antet care spunea „toate calculele verificate”, peste un calcul care era greșit.
Toate trei strigă. Toate trei interzic. Toate trei ar dispărea la o curățare făcută după forma textului.
Numai că lângă ele stau, în același fișier, și linii ca „fii precis și util”, care n-au oprit niciodată nimic. Citite una după alta, arată la fel de important.
Nu le poți deosebi citindu-le. Le deosebești doar dacă știi ce s-a întâmplat înainte să fie scrise.
Ce spune sursa, când o citești până la capăt
Sfatul care circulă e un rezumat de zece minute. Am căutat documentul din care se rezumă. Anthropic livrează, chiar în programul pe care îl folosesc, un ghid de două sute douăzeci și trei de linii despre cum se curăță un fișier de instrucțiuni.
Ghidul are, lângă lista de lucruri care se șterg, o a doua listă. Unsprezece puncte, cu lucruri care nu se ating. Trei dintre ele sunt exact despre linia mea.
Primul: o interdicție rămâne dacă greșeala pe care o oprește se mai poate întâmpla. Întrebarea nu e cum arată propoziția. Întrebarea e dacă defectul mai apare.
Al doilea: faptul că o linie stă într-o listă de reguli bune nu o face bună. Fiecare linie se judecă separat, chiar dacă vecinele ei au toate un rost.
Al treilea contrazice direct felul în care circulă sfatul: dacă tai prea mult, primești răspunsuri generice. Asistentul completează singur ce n-ai spus, cu presupuneri de mijloc, alese ca să nu greșească. Scrie negru pe alb că nicio ștergere nu se justifică doar prin faptul că textul devine mai scurt.
Lista a doua nu prinde în rezumate. Se ține minte mult mai greu decât „șterge majusculele”, și e exact jumătatea de care ai nevoie când treci prin prompturi AI scrise de tine acum un an.
O întrebare, o linie, cinci secunde
Ia fișierul tău de prompturi AI și pune la fiecare linie strigată o singură întrebare: ce am pierdut, când, ca să scriu asta?
Dacă nu-ți vine niciun răspuns, linia a fost decor de la început. A intrat acolo fiindcă așa scrie toată lumea, fiindcă suna serios, fiindcă ai copiat-o de undeva. Genul ăsta:
Fii precis și util.
Nu inventa informații.
Gândește pas cu pas înainte să răspunzi.
IMPORTANT: răspunde DOAR cu ce te-am întrebat!!!
Nu folosi bulinuțe.
Verifică de două ori înainte să termini.
Șase linii, niciuna scrisă după un necaz. Pleacă toate, și nu pierzi nimic.
Dacă îți vine un răspuns cu dată în el, linia rămâne. Genul ăsta:
Emailul se salvează ca ciornă. Nu se trimite.
Dacă lipsește CUI-ul, te oprești și întrebi.
Nu treci comanda pe livrat până nu vezi AWB-ul.
Astea trei s-au născut fiecare dintr-o zi urâtă. Prima, ziua în care a plecat un email cu prețuri vechi. A doua, factura pe care ai stornat-o. A treia, clientul care a reclamat un colet care nu plecase niciodată.
Cele mai scumpe reguli din prompturile AI vin din zile de felul asta. Pe mine una m-a costat șaisprezece sarcini pierdute din șaptesprezece, fiindcă regula care le-ar fi prins nu era scrisă nicăieri.
Cum o repari, fără să o pierzi
Nu trebuie să alegi între a striga și a șterge. Regula rămâne, majusculele pleacă.
Ce era așa:
IMPORTANT: NICIODATĂ nu trimite emailul direct către client!!! ALWAYS salvează ca draft!
Devine așa:
Emailul se salvează ca ciornă, nu se trimite. Pe 12 martie a plecat unul cu prețuri vechi la trei clienți.
Aceeași regulă, spusă normal, cu motivul lipit de ea. Motivul e partea care lucrează: îl ajută și pe asistent, și pe tine peste șase luni, când nu mai ții minte de ce ai scris-o. Un asistent care știe de ce există regula o respectă și în situații pe care nu le-ai prevăzut, fiindcă înțelege ce aperi.
Ghidul oficial de bune practici pentru Claude Code spune și partea cealaltă: dacă asistentul chiar sare peste o instrucțiune, pune emfază pe acea linie, singură. Când subliniezi multe, niciuna nu mai iese în evidență. Așa că majusculele nu sunt interzise. Sunt o unealtă pe care ai voie să o folosești o dată.
Inclusiv linia de la începutul articolului. Trece întrebarea, deci rămâne, dar rămâne rescrisă:
Captura de ecran se face doar pe fereastra care mă interesează, adusă explicit în față. Pe 31 iulie, una de tot ecranul a prins o fotografie personală dintr-un tab uitat deschis.
Același lucru, fără majuscule. Sâmbăta viitoare o schimb și pe ea.
Cele trei reguli ale mele născute din pagubă trec toate întrebarea. Restul, patruzeci de linii strigate adunate în două fișiere, își așteaptă rândul.
Și o verificare pe care sfatul nu o cere
Când ștergi o linie, nu ai aflat nimic. Ai făcut o presupunere: că fără ea merge la fel de bine. Presupunerea se verifică.
Dă aceeași sarcină de două ori. O dată cu fișierul vechi, o dată cu cel nou. Uită-te la ce iese. Dacă varianta nouă e mai slabă, pui instrucțiunea înapoi, scurt, și mai încerci o dată.
Ce nu funcționează: să-l întrebi pe asistent dacă mai are nevoie de instrucțiune. O să-ți spună că se descurcă. Întotdeauna spune că se descurcă.
De ce îți spun asta
Partea grea nu e să afli regula. Seara în care te arzi, o înveți singur, foarte repede. Nici să o scrii în prompturile AI nu e greu, durează un minut.
Partea grea e să o ai scrisă undeva a doua zi. Și în martie, când ai uitat seara în care ai învățat-o.
La mine asta se întâmplă de la sine, de un an. Când mă corectez, regula intră în fișierul care se încarcă la fiecare pornire, cu data și cu ce m-a costat. Așa nu pierd de două ori aceeași zi.
Sistemul care ține minte în locul meu se numește robOS și îl găsești pe robos.vip. Dar poți să închizi pagina și să pui întrebarea pe prompturile AI care le ai deja, așa cum sunt, cu mâna. Merită și așa.